Definita cuvantului omogenitate
OMOGENITÁTE s.f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ (Mat.) Însușire a unei funcții de a fi omogenă. ♦ Însușire a unei formule, a unei relații etc. de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. [Var. omogeneitate s.f. / cf. fr. homogénéité].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu omogenitate
CĂRĂUȘÉȘTE adv. (Rar) în felul cărăușilor (1). [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -este. Vezi definitia »
COGNOSCIBILITÁTE s. f. însușirea de a putea fi cunoscut. (< fr. cognoscibilité) Vezi definitia »
VIZIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi vizibil. ♦ Distanță maximă până la care un obiect, luat ca punct de reper, rămâne vizibil în condiții atmosferice date; stare de claritate a atmosferei, care permite să se vadă obiectele până la o anumită distanță. – Din fr. visibilité, lat. visibilitas, -atis. Vezi definitia »
DISCOMICÉTE s.f.pl. Ordin de ciuperci având corpul de fructificație în formă de cupă sau de disc; (la sg.) ciupercă din acest ordin. [< fr. discomycètes]. Vezi definitia »
MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem. Vezi definitia »