CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar. Vezi definitia »

SUBMAMÁR, -Ă adj. situat sub sân. (după fr. sous-mammaire) Vezi definitia »

DEMNITÁR s. m. înalt funcționar de stat. (după fr. dignitaire) Vezi definitia »

PATINOÁR s.n. Teren (amenajat special) pentru patinaj. [Pron. -noar. / < fr. patinoire]. Vezi definitia »

brăcinár s. n., pl. brăcinare; (în gen.) s. m., pl. brăcinari, conform Dicționarului limbii române (Academia Română). Vezi definitia »