INVENTÁR s. n. 1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală. (< fr. inventaire, lat. inventarium) Vezi definitia »

AURICULÁR, -Ă, auriculari, -e, adj. Al urechii, privitor la ureche. [Pr.: a-u-] – După fr. auriculaire. Vezi definitia »

CVADRICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de patru sute de ani. II. s. n. al patrulea centenar. (< cvadri- + centenar) Vezi definitia »

CÁNTAR s. n. 1. vas de băut la greci și romani, cu picior și toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa. 2. fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. (< fr. canthare, gr. kantharos) Vezi definitia »

CHILIMBÁR s. n. v. chihlimbar. Vezi definitia »