PIRÓGĂ s. f. ambarcație primitivă lungă și îngustă, dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute, la amerindieni și la populația din Oc. Pacific. (< fr. pirogue) Vezi definitia »

tórbă (-be), s. f. – 1. Traistă, desagă. – 2. Geantă de vînător. – 3. Toc, teacă pentru săgeți. – 4. Raniță sau cutia negustorului ambulant. – Var. tolbă, tulbă. Mr. torbă. Bg., sb., rut., rus., tc. torba, cf. ngr. τορβᾶς (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 425; Tiktin; Conev 77). Istoria cuvîntului nu este clară. Se pune de obicei în legătură var. tolbă cu sl. tulŭ „teacă”, explicație care nu pare suficientă. Și nici legătura dintre sl. și tc. – Der. tolbaș, s. m. (negustor ambulant). Vezi definitia »

HIGROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește în locuri umede. (< fr. hygrophyte) Vezi definitia »

bărdăcúță / bărdăcúț (rar) s. f. / s. n., pl. bărdăcúțe Vezi definitia »

HORBOȚÍCĂ, horboțele, s. f. Diminutiv al lui horbotă. – Horbotă + suf. -ică. Vezi definitia »