Definita cuvantului sleitură
sleitúră, sleitúri, s.f. (înv.) 1. (despre grăsimi animale) îngroșare, întărire cu aspect specific și gust neplăcut; sleială. 2. (reg.) materie grasă închegată prin răcire. 3. (reg.) piftie. 4. (fig.) pierdere a posibilităților materiale, secătuire.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sleitură
AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore. Vezi definitia »
VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. Vezi definitia »
(?) GOÁRZĂ s.m. (?) (Reg.) Cel care făcea anunțurile sau strigările oficiale pe ulițele satului sau comunei; crainic. Vezi definitia »
DINAMOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc prin crăparea explozivă a fructelor. (< fr. dynamochore) Vezi definitia »
FOTOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confecționarea clișeelor, cu ajutorul căruia se obțin planșele gravate; gravura obținută. 2. heliogravură (2). (< fr. photogravure) Vezi definitia »