Definita cuvantului onor
ONÓR s.n. 1. (Mai ales în pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onor
RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituții de învățământ superior; ◊ (în unele țări din Apus) conducător al unei școli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiților. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor) Vezi definitia »
COMUTATÓR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur) Vezi definitia »
CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. care convinge; edificator. (< convinge + -/ă/tor) Vezi definitia »
ENDOZOOCÓR, -Ă adj. (despre plante) ale cărei semințe sau spori se răspândesc cu ajutorul animalelor, prin tubul digestiv. (< fr. endozoochore) Vezi definitia »
MOTOCOMPRESÓR s.n. Agregat compus dintr-un motor cu ardere internă și un compresor de aer, folosit pentru a acționa mașini pneumatice. [< fr. motocompresseur, rus. motokompressor]. Vezi definitia »