țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). Vezi definitia »

PROTOIODÚRĂ s.f. Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de iod. [Pron. -to-io-. / < fr. protoiodure]. Vezi definitia »

TERMOGENÉZĂ s. f. proces de producere a energiei calorice de către organismele vii. (< fr. thermogenèse) Vezi definitia »

BIOTÍNĂ s. f. vitamina H. (< fr. biotine) Vezi definitia »

PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară. Vezi definitia »