BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. [Pr.: -do-ar] – Fr. budoir. Vezi definitia »

sertár (-re), s. n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77). Vezi definitia »

onorár (= onoráriu) s. n., pl. onorárii Vezi definitia »

INTRAVASCULÁR, -Ă adj. (Anat.) În (din) interiorul vaselor. [Cf. fr. intravasculaire]. Vezi definitia »

tecár, tecáre, s.n. (reg.) teacă de piele. Vezi definitia »