BURETIÉRĂ, buretiere, s. f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră. Vezi definitia »

MARMÍTĂ, marmite, s. f. 1. Vas mare (de metal) cu două toarte și cu capac, în care se transportă mâncarea caldă. 2. Scobitură formată prin eroziune în albia unui râu. – Din fr. marmite. Vezi definitia »

ALBUMÍNĂ s. f. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. (< fr. albumine) Vezi definitia »

PERIODOGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică prin care se scot în evidență componentele periodice ale unui proces. [< fr. périodogramme]. Vezi definitia »

BANDÚLĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frânghie care ajută la aruncarea parâmelor grele între nave sau între o navă și malul de acostare. Vezi definitia »