MARIONÉTĂ s.f. 1. Păpușă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială. 2. (Fig.) Executant servil, lipsit de individualitate; interpus. [Pron. -ri-o-. / < fr. marionnette]. Vezi definitia »

PERITONEOCENTÉZĂ s. f. paracenteză a cavității peritoneale. (< fr. péritonéocentèse) Vezi definitia »

BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vârf, având un mâner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette. Vezi definitia »

EXIGÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi exigent; pretenție, cerință. [Cf. fr. exigence, lat. exigentia]. Vezi definitia »

hondoálă (hondoále), s. f. (Trans.) Groapă pe o coastă. – Var. hăndal. Săs. hân, în loc de hauen „a tăia” și Dal (‹ germ. Tal) „vale” (Drăganu, Dacor., V, 365). Vezi definitia »