Definita cuvantului uimă
úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uimă
LITOSFÉRĂ s. f. Învelișul exterior solid al globului pământesc. – Din fr. lithosphère. Vezi definitia »
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv a lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară. Vezi definitia »
SUPRATÁRĂ s. f. greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. (< supra1- + tară) Vezi definitia »
LEUCOGRÁMĂ s. f. hemogramă cu numărul leucocitelor prezente în unitatea de volum de sânge. (< fr. leucograme) Vezi definitia »
LUNÚLĂ, lunule, s. f. 1. Figură plană formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte. 2. (Anat.) Zonă albă, în formă de semilună, care se află la baza unghiei (la oameni). – Din fr. lunule. Vezi definitia »