PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Miros plăcut; mireasmă. ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. Vezi definitia »

BÚCIUM¹, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: búcin s. n.] – Lat. bucinum. Vezi definitia »

ORDÉOLUM s. n. orgelet. (< lat. hordeolus) Vezi definitia »

QUADRÍVIUM s.n. Grup de obiecte (aritmetica, muzica, geometria și astronomia) care, împreună cu cele incluse în trivium, alcătuiau cele șapte arte liberale ce constituiau materia de învățământ a școlilor medievale. [Pron. cua-dri-vi-um. / lat. quadrivium < quadri – cu patru, via – drum]. Vezi definitia »

ULTIMÁTUM s.n. Cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ♦ Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. [Var. ultimat s.n. / < fr. ultimatum, cf. lat. ultimus – ultimul]. Vezi definitia »