forostoí vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte) a uni, a lipi, a închega. 2. (refl.; despre fier) a se întări, a se căli. 3. (refl.; despre răni, fracturi, boli) a se vindeca, a se închide, a se cicatriza. Vezi definitia »

MOȘOROÍ s. n. v. mușuroi¹. Vezi definitia »

cârloi, cârloi s. m. persoană cu un comportament grosolan / de mitocan. Vezi definitia »

pistriói, -oáie, adj. (reg.; despre oi) cu pete negre pe bot. Vezi definitia »

ostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a liniști. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s. n. (odihnă, răgaz), deverbal contruit modern. Vezi definitia »