Definita cuvantului caleașcă
caleáșcă (caléști), s. f. – Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. – Mr. caleașcă. Cuvîntul a putut intra în rom. pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene. Pare a fi de origine cehă, kolesa (de la kolo „roată”), de aici germ. Kalesche, it. calessa, fr. calèche (› sp. calesa). Cf. pe de altă parte, tc. kaleșka, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. În rom. pare să fi intrat din tc. sau din rus. (din bg., după Conev; însă istoria cuvîntului bg. nu este clară; din mag. după Gáldi, Dict., 112). Meyer, Neugr. St., II, 74, îl derivă din rom. ngr. ϰαλιάσϰα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caleașcă
PREGNÁNȚĂ s. f. însușirea a ceea ce este pregnant; expresivitate. (< fr. prégnance, germ. Prägnanz) Vezi definitia »
JURNÁDĂ, jurnade, s. f. Haină cu mâneci lungi purtată sub armură în sec. XV. – Din fr. journade. Vezi definitia »
PITÍCĂ, pitice, s.f. – V. pitic2 (3) [DEX'98] Vezi definitia »
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence. Vezi definitia »
TÉHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor și a deprinderilor de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik]. Vezi definitia »