COMUNITARÍSM s.n. Caracter comunitar. [Cf. fr. communitarisme]. Vezi definitia »

ADULTOMORFÍSM s. n. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulților. (< adult + -morfism) Vezi definitia »

EPICUREÍSM s.n. v. epicurism. Vezi definitia »

DESCRIPTIVÍSM s. n. Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic, fără cercetarea dezvoltării lor istorice. – Descriptiv + suf. -ism. Vezi definitia »

STRUCTURALÍSM s. n. Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom, că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează reciproc. ♦ P. gener. Teorie și metodă aplicată în domeniul unor științe umaniste, care își propun să descopere și să descrie sistemele de relații din știința dată. – Din fr. structuralisme. Vezi definitia »