Definita cuvantului orbicular
ORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționând asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orbicular
PORTRETÁR, portretari, s. m. (Înv.) Portretist (1); p. gener. pictor. – Portret + suf. -ar. Vezi definitia »
VAR s. m. unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var) Vezi definitia »
CORNICULÁR, corniculari, s. m. Soldat roman atașat pe lângă un centurion sau un tribun. – Din lat. cornicularius. Vezi definitia »
PANTALONÁR s. m. 1. croitor specializat în confecționarea pantalonilor. 2. (depr.) denumirea dată în sec. XIX de către boierii conservatori tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. (< pantalon + -ar) Vezi definitia »
DRUMÁR, drumari, s. m. 1. (Reg.) Drumeț. 2. Lucrător la amenajarea drumurilor. – Drum + suf. -ar. Vezi definitia »