slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă). Vezi definitia »

TRICHIÁZĂ s. f. inflamație permanentă a conjunctivei datorită frecării și iritării globului ocular de către genele prea lungi, deviate spre cornee. (< fr., lat. trichiasis) Vezi definitia »

RÍGĂ, rigi, s. m. 1. (înv.) Rege. 2. Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din ngr. ríghas. Vezi definitia »

LENTICÉLĂ, lenticele, s. f. Fiecare dintre porii care străbat scoarța arborilor, permițând respirația țesuturilor interne. – Din fr. lenticelle. Vezi definitia »

CARÚRĂ s. f. 1. lărgime a umerilor și a spatelui cuiva. 2. formă largă și pătrată a pântecelui, a corpului etc. 3. personalitate puternică a cuiva. ◊ (fig.) calibru. (< fr. carrure) Vezi definitia »