Definita cuvantului slatină
slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu slatină
EXÍNĂ, exine, s. f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. – Din fr. exine. Vezi definitia »
țíplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίϰα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat. Vezi definitia »
LOBELÍNĂ s. f. alcaloid extras din lobelie, cu acțiune stimulantă asupra centrului respirator. (< fr. lobéline) Vezi definitia »
ANCABLÚRĂ s.f. Unitate de lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină; cablu (3). [< fr. encablure]. Vezi definitia »
RĂSĂRITEÁNCĂ, răsăritence, s. f. Locuitoare din răsărit1; orientală. – Răsăritean + suf. -că. Vezi definitia »