SINCRÓNIC, -Ă, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp. ♦ (Fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din fr. synchronique. Vezi definitia »

euforic Vezi definitia »

GONGÓRIC, -Ă adj. (Despre stil) Cu imagini și întorsături de fraze pompoase. [< fr. gongorique]. Vezi definitia »

LIPOCRÓIC, -Ă adj. (despre pigmenți) care este difuzat în picături uleioase. (< fr. lipochroïque) Vezi definitia »

ESCHATOLÓGIC, -Ă adj. v. escatologic. Vezi definitia »