Definita cuvantului caragroș
caragróș (-și), s. m. – Veche monedă turcească, ce a circulat în sec. XVIII și XIX. Valora 3 piaștri și 13 parale în 1800. Tc. kara guruș (Șeineanu, II, 89), cf. ngr. ϰαραγρόσι, mag. karagros.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caragroș
hăugáș, hăugáșe, s.n. (reg.) 1. făgaș. 2. jgheabul sau gârliciul teascului. Vezi definitia »
OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș. Vezi definitia »
INGINERÁȘ, inginerași, s. m. Diminutiv al lui inginer; (peior.) inginer (tânăr) insuficient pregătit sau incapabil. – Inginer + suf. -aș. Vezi definitia »
cináș (cináșe), adj. (Trans.) Frumos, chipeș. Mag. csinos (DAR; Löwe 20). Vezi definitia »
marș (márșuri), s. n. – Mers. Fr. marche. Cf. marș, interj. (hai, înainte; afară), din fr. marche, se întrebuințează ca ordin pentru soldați sau pentru cîini, cf. Graur, BL, VI, 155. – Comp. marșrută, s. f. (rută, itinerar), din germ. Marschrute, cf. rus. maršrut; mărșălui, vb. (a merge în marș), după germ. marschieren, rus. marširovati. Vezi definitia »