AVERROÍSM s.n. Curent în filozofia medievală occidentală având la bază învățătura lui Averroes, care susținea că materia și mișcarea sunt veșnice și nu au fost create și nega nemurirea sufletului și viața de apoi. [Pron. -ro-ism. / < fr. averroïsme, cf. Averroes – numele latinizat al filozofului arab Ibn-Roșd]. Vezi definitia »

RECONSTRUCȚIONÍSM s.n. Orientare în pedagogia americană, care susține că, în noile condiții de după război, principalul scop al educației ar fi să indice căile pe care s-ar putea reconstrui societatea, cultura în spirit cu adevărat democratic. [Pron. -ți-o-. / < reconstrucție + -ism]. Vezi definitia »

MONOTELÍSM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme. Vezi definitia »

SCHEMATÍSM s. n. Tendință, mod de a concepe sau de a prezenta lucrurile într-o formă schematică, simplistă; respectarea rigidă, dogmatică a anumitor formule fixe. – Din fr. schématisme, lat. schematismus. Vezi definitia »

OSMOTROPÍSM s. n. tropism datorat variației de presiune osmotică. (< fr. osmotropisme) Vezi definitia »