Definita cuvantului catolic
católic (católică), adj. – Care aparține catolicismului. Lat. catholicus (sec. XVII). – Der. catolicesc, adj. (catolicesc); catolicește, adv. (după ritualul catolic); catolici, vb. (a converti la catolicism); catolicime, s. f. (adunare de catolici); catolicism, s. n. (confesiune creștină care recunoaște primatul Papei); catolicitate, s. f. (caracter catolic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu catolic
ACROBÁTIC, -Ă, acrobatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (Ca) de acrobat, privitor la acrobați sau la acrobație. 2. S. f. Arta de a face acrobații, arta acrobatului; acrobație (2). – Din fr. acrobatique. Vezi definitia »
DEMÓTIC, -Ă adj. Scriere demotică = denumire dată scrierii egiptene cursive populare. [< fr. démotique, cf. gr. demotikos – popular]. Vezi definitia »
DELTÁIC, -Ă adj. Referitor la deltă. [< fr. deltaïque]. Vezi definitia »
OMORGÁNIC, -Ă adj. (Despre consoane) Formate de aceleași organe, având același mod de articulare. [< fr. homorganique]. Vezi definitia »
DINÁMIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mișcare, la forță. 2. plin de mișcare, de forță; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. ♦ ă populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație. 3. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale. ◊ disciplină care studiază aceste noțiuni. 4. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique) Vezi definitia »