OBSERVATÓR², -OÁRE I. adj. 1. care observă, scrutează. ◊ cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător. 2. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen. 2. cel care asistă la un eveniment fără a participa. III. s. m.. 1. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. 2. militar care execută o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator) Vezi definitia »

MUTILATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care mutilează; mutilant. [Cf. fr. mutilateur]. Vezi definitia »

proór s.n. (reg.) 1. perioadă a zilei (de obicei: primele ore de după miezul nopții). 2. ajunul sărbătorii Sf. Gheorghe; mânecătoare. 3. ajunul Bobotezei. 4. (cu sens colectiv) crengi verzi, înmugurite, puse la porți și case în ajunul zilei de Sf. Gheorghe de către flăcăi; petrecere a flăcăilor care aduc proor. Vezi definitia »

DELAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face o delapidare. [Var. dilapidator, -oare s.m.f. / cf. fr. dilapidateur]. Vezi definitia »

SEMNALIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care semnalizează. II. s. n. 1. semafor. 2. indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția și sensul în care se îndreaptă acesta. (după fr. signalisateur) Vezi definitia »