Definita cuvantului pair
PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței. 2. Membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1814 și 1848; titlu de noblețe care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pair
KEVÍR s.n. Fund al unei depresiuni, în regiunile premontane din Iran, pustiu, cu argile sărate. (cf. germ. Kewir) Vezi definitia »
stir (-ruri), s. n. – (Bucov.) Prosop, cîrpă. Rus. stirati, steretĭ „a șterge, a scutura”. Vezi definitia »
cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019. Vezi definitia »
zaír (monedă) (înv.) s. m., pl. zaíri Vezi definitia »
BALIKESIR, oraș în Turcia asiatică; 152,4 mii loc. (1985). Piață agricolă (bumbac, tutun). Textile, ciment; prelucr. pieilor. Nod de comunicații. Vezi definitia »