TIR¹ s. n. 1. tragere (la țintă) cu o armă de foc. 2. sportul tragerii la țintă. (< fr. tir) Vezi definitia »

COVILTÍR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec. Vezi definitia »

PANȚÍR, panțiri, s. m. Mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, scr. pancir. Vezi definitia »

gúrmir, gúrmire, s.f. (reg.) platou, podiș. Vezi definitia »

ZAÍR s.m. Unitate monetară în Republica Zair. [Pron. za-ir. / < fr. zaïre]. Vezi definitia »