ILÍR, -Ă aadj., s. m. f. (locuitor) al unei populații de pe țărmul Mării Adriatice. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de iliri. (cf. Iliria) Vezi definitia »

șair, șaíri, s.m. (înv.) poet. Vezi definitia »

pir s. m. – Plantă (Agropyrum repens). Sl. pyro „alac” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 257; Conev 47), cf. sb., cr. pir „secară”. Vezi definitia »

ONIR- v. oniro-. Vezi definitia »

MICROFURNÍR s. n. furnir foarte subțire, lipit pe hârtie specială. (< micro¹- + furnir) Vezi definitia »