ONTOLOGÍE s.f. 1. Ramură a filozofiei având drept obiect existența ca atare, trăsăturile și principiile comune oricărei existențe. ♦ Teorie speculativă despre esențele sau principiile ultime ale tuturor lucrurilor. 2. Latură a materialismului dialectic care se referă la determinările și la structura realității obiective. [Gen. -iei. / < fr. ontologie, cf. gr. on – ființă, logos – studiu]. Vezi definitia »

COPRODÚCȚIE s. f. formă de cooperare în producție care se stabilește între guverne sau întreprinderi producătoare din țări diferite pentru realizarea în comun a unui produs sau a unui colectiv. ◊ producție cinematografică la realizarea căreia au colaborat mai multe studiouri din diferite țări. (< fr. coproduction) Vezi definitia »

CAȘEXÍE s. f. sindrom prin slăbirea progresivă a întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe. (< fr. cachexie) Vezi definitia »

răspîntie (-ii), s. f. – Încrucișare. Var. înv. răspintene. Sl. raspątije (Cihac, II, 308; Conev 42), cf. sb. rasputje, slov. raspôtje, rus. rasputie. – Der. răspîntiaș,. s. m. (paznic de drumuri, jandarm). Vezi definitia »

TINDALIZÁȚIE s.f. Tindalizare. [Cf. fr. tyndallisation, it. tindallizzazione]. Vezi definitia »