ravióli (it.) (-vi-o-) s. m. pl. Vezi definitia »

potoli, potolesc v. t., v. i. a mânca. Vezi definitia »

SINILÍ, sinilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti rufele, după spălare, în sineală; a albăstri. [Var.: (înv.) sinelí vb. IV] – Din sineală. Vezi definitia »

iscălí (iscălésc, iscălít), vb. – A semna, a-și pune numele, semnătura. Origine incertă. După Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridică azŭ iskalŭ „eu vreau” (din sl. iskati, cf. isca). După Cihac, II, 149 (cf. Șeineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati „a păta”, cf. bg. iskaljam „a murdări”, datorită faptului că cea mai mare parte a iscăliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneală. Ambele explicații par posibile. – Der. iscălitură, s. f. (semnătură), din part. iscălit (sec. XVII); iscălitor, adj. (semnatar), înv. Vezi definitia »

BONTEMPELLI, Massimo (1878-1960), scriitor italian. Teoretician și reprezentant al realismului magic („Aventura secolului XX”). Opera sa reprezintă o îmbinare, pe un fundal de fantastic social, a temelor moderne cu mitul („Oameni și timp”). Versuri („Ode”). Teatru („Zeița”). Vezi definitia »