FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față]. Vezi definitia »

HALVÍȚĂ s. f. V. alviță. Vezi definitia »

PROFÁZĂ s.f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, în care are loc formarea cromozomilor. [< fr. prophase, cf. gr. pro – înainte, phasis – fază]. Vezi definitia »

RIZARTRÓZĂ s.f. (Med.) Artroză a rădăcinii unui deget sau a unui membru. [< fr. rhizarthrose, cf. gr. rhiza – rădăcină, arthron – articulație]. Vezi definitia »

GEOPOLÍTICĂ s.f. Doctrină social-politică neștiințifică retrogradă, care în explicarea fenomenelor sociale și politice atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste a spațiului vital și al rasismului. ♦ Studiul bazelor geografice ale problemelor politice și economice. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géopolitique, it. geopolitica, germ. Geopolitik]. Vezi definitia »