Definita cuvantului spârcâitură
spârcâitúră, spârcâitúri, s.f. 1. (înv. și reg.) spârcâială. 2. (reg.) țâșnitură dintr-un lichid; stropitură, spârc.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu spârcâitură
nárvă2, nárve, s.f. (reg.) cârcel de fier la plug. Vezi definitia »
HETERODÍNĂ s. f. 1. circuit electronic pentru producerea unor bătăi prin interferența a două oscilații de frecvențe foarte apropiate. 2. generator de semnale de înaltă frecvență, în operații de măsurare sau de control. (< fr. hétérodyne) Vezi definitia »
BOTÁNICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul plantelor. [< fr. botanique, cf. gr. botanike]. Vezi definitia »
MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque) Vezi definitia »
INOCÉNȚĂ s.f. Nevinovăție, curățenie; candoare. [Cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia]. Vezi definitia »