MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la magnet, de magnet, ca magnetul. ◊ Câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet în care se exercită forța acestuia. 2. (Fig.) Care magnetizează (2); magnetizant. [Cf. fr. magnétique, lat. magneticus, germ. magnetisch]. Vezi definitia »

ASINCRÓNIC, -Ă adj. (Despre mișcări) Care nu se face în același timp; asincron. [< fr. asynchronique]. Vezi definitia »

ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilare. – Fr. alambic. Vezi definitia »

strupálnic, strupálnice, s.n. (reg.) curelușă care trece pe sub bărbie (la chipiu, la cască etc.). Vezi definitia »

scârnátic, scârnátică, adj. (înv.) murdar, scârnav. Vezi definitia »