CÁRTĂ¹ s.f. 1. (În evul mediu) Act care emană de la un suveran și este destinat a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale, servind drept constituție. 2. Convenție, pact politic fundamental. ♦ Tratat care stabilește crearea unei organizații internaționale, determinându-i atribuțiile și modul de funcționare. ♦ Constituție dată sau acceptată de un principe, de un domn. [< lat. charta, cf. it. carta, fr. charte]. Vezi definitia »

scládă s.f. (înv.) stivă, grămadă de lemne; năcladă. Vezi definitia »

mărcătúră, mărcătúri, s.f. (reg.) loc în pădure însemnat pentru tăiere. Vezi definitia »

SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. -ătură. Vezi definitia »

SCALOGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică cu care se măsoară și se ilustrează intensitatea opiniilor. [< fr. scalogramme]. Vezi definitia »