COR s. n. I. 1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, dansând și cântând versuri. 2. ansamblu de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ (fig.) grup, mulțime. 3. compoziție muzicală destinată a fi cântată de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro) Vezi definitia »

NECROFÓR s. m. gen de insecte coleoptere care se hrănesc cu cadavre. (< fr. nécrophore) Vezi definitia »

CORESPUNZĂTÓR, -OÁRE adj. care corespunde, care este în conformitate cu ceva; adecvat, potrivit, nimerit. (< corespunde + -/ă/tor) Vezi definitia »

COACHIZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Achizitor care cumpără ceva împreună cu altă persoană, tovarăș de cumpărare. [Pron. co-a-. / < co- + achizitor, după fr. coacquéreur]. Vezi definitia »

AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea anionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: a-e-ro-i-o-] – Din fr. aéroionisateur. Vezi definitia »