CELUÍ, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni. Vezi definitia »

tâluí, tâluiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a (se) întâlni. 2. a (se) nimeri. Vezi definitia »

SMĂLTUÍ vb. IV v. smălțui. Vezi definitia »

chemuluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, pornește de la var. și o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de „fără socoteală, în exces”. Vezi definitia »

șcordăluí, șcordăluiésc, vb. IV (reg.; despre boi) a se împunge. Vezi definitia »