Definita cuvantului spunător
spunătór, spunătoáre, adj. s.m., n. și f., adj. (înv.) 1. (s.m.) propovăduitor, predicator. 2. (s.m. și f.) povestitor. 3. (s.m. și f.) persoană care dezvăluie o taină. 4. (s.n.) cazul prepozițional (în gramatică). 5. (s.n.) exponent (în matematică). 6. (adj.) revelator, semnificativ.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu spunător
RĂZBUNĂTÓR, -OÁRE, răzbunători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. -ător. Vezi definitia »
DEGRESÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care degresează. II. s. n. aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. (< fr. dégraisseur, /II/ dégraissoir) Vezi definitia »
Uscator de par Vezi definitia »
PILOR2(O)- elem. „pilor”. (< fr. pylor/o/-, cf. lat. pylorus, gr. pyloros) Vezi definitia »
JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (Înv și pop.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. Vezi definitia »