circói s.n. (reg.) tufă, arbust cu crenguțe dese. Vezi definitia »

schițoí, vb. IV (reg.) 1. (despre porci) a guița, a grohăi. 2. (despre oameni) a țipa; a plânge cu desperare. Vezi definitia »

MÂȚÓI, mâțoi, s. m. (Rar) Mâț (mare). – Mâț + suf. -oi. Vezi definitia »

flogotói s.m. (reg.) fulg mare de zăpadă. Vezi definitia »

pribói (priboáie), s. m. – 1. Găuritor, perforator. – 2. Repeziș, vîltoare, taluz pe malul apei, care deviază curentul. – 3. (S. m.) Varietate de geraniu (Geranium macrorrhizum). – Var. briboi. Sb. priboj, slov. preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa, Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea apei de stînca gata să se găurească. – Der. priboi, vb. (a găuri, a perfora). Vezi definitia »