TETRALOGÍE s. f. 1. (ant.) reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții tragici greci le prezentau la concursurile publice. 2. serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o temă comună. 3. tetradă (1). (< fr. tétralogie) Vezi definitia »

ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirmații făcute. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Fr. allégation (lat. lit. allegatio, -onis). Vezi definitia »

irimíe s.m. sg. (reg.) om nenorocit, om de jale. Vezi definitia »

MICROMANÍE s. f. complex de inferioritate exagerat. (< fr. micromanie) Vezi definitia »

VISCERALGÍE s. f. denumirea generică pentru tulburările de sensibilitate ale viscerelor. (< fr. viscéralgie) Vezi definitia »