DĂLCĂÚC, dălcăuci, s. m. Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali de pe vremuri. [Var.: dalcaúc s. m.] – Din tc. dalkavuk. Vezi definitia »

fundúc (fundúci), s. m. – (Înv.) Monedă turcească de aur, ce valora 12 taleri în 1821, și 4 rubiele sau 8,8 franci de aur în 1848. Tc. findik (Șeineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s. m. (monedă turcească de aur, a cărei valoare nominală era de 7 piaștri, de fapt 4 piaștri și 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII. Vezi definitia »

flaimúc, flaimuci, s.m. – V. flaimoc [în DAR] Vezi definitia »

dusumea cu lamba si uluc piese din lemn avand grosimea de 25...48 mm, latimea de 10...160 cm si lungimea de 6 m, date la rindea pe o fata si profilate pe canturi cu lamba pe o parte si uluc pe alta; sunt destinate pardoselilor Vezi definitia »

CAÚC², cauce, s. n. (Înv. și reg.) Căuș. – Lat. caucus. Vezi definitia »