póliță (pólițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru). Vezi definitia »

BURDUȘEÁLĂ, burdușeli, s. f. Faptul de a (se) burduși. – Burduși + suf. -eală. Vezi definitia »

COLECISTÍTĂ s. f. inflamație a colecistului. (< fr. cholécystite) Vezi definitia »

VLÁȘIȚĂ, vlașițe, s. f. (Bot.: reg.) Hașmă. – Din scr. vlašac. Vezi definitia »

MOVILÚȚĂ, moviluțe, s. f. (Reg.) Moviliță. – Movilă + suf. -uță. Vezi definitia »