adânci, adâncesc v. t. a spinteca cu cuțitul Vezi definitia »

séci (-iuri), s. n. – Teren despădurit. Sl. sĕčĭ (Cihac, II, 336; Conev 41), de la sĕšti, sĕką „a tăia”, cf. sb. seč(a). Der. seciui, vb. (a defrișa); sișcă (var. secică), s. f. (păiș, paie mărunte; satîr de mărunțit paie); în Mold., din sl. sĕčka. Vezi definitia »

scandalicí, scandalicésc, vb. IV (înv.) a îndemna la rău; a scăndălisi. Vezi definitia »

GÂDILÍCI s. n. (Pop. și fam.; în expr.) A avea gâdilici la limbă, se spune despre un om care vorbește (prea) mult, care nu se poate abține să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici. Vezi definitia »

ștuléici s.f. pl. (reg.) verze neajunse în stadiul de căpățână. Vezi definitia »