nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”. Vezi definitia »

jílă s.f. (reg.) vână (la cal). Vezi definitia »

TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. Vezi definitia »

MLÁȘTINĂ, mlaștini, s. f. Depresiune naturală de teren fără scurgere, în care se adună și stagnează apa provenită din precipitații, din inundații sau din pânza freatică; mlacă. – Din sl. *mlaština. Vezi definitia »

AUTOHEMOLÍZĂ s. f. distrugere a hematiilor de către propriul ser al bolnavului. (< fr. autohémolyse) Vezi definitia »