Definita cuvantului natră
nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu natră
STOVAÍNĂ s.f. Ester folosit pentru anestezii locale. [Pron. -va-i-. / < fr. stovaïne]. Vezi definitia »
DISCORDÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de armonie. ◊ nepotrivire, dezacord. 2. (geol.) dispoziție neparalelă a unor straturi noi față de altele mai vechi. (< fr. discordance) Vezi definitia »
PROFÁZĂ, profaze, s. f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii. – Din fr. prophase. Vezi definitia »
TIMPANOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză a timpanului, care produce surditate. [< fr. tympanosclérose]. Vezi definitia »
GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă. Vezi definitia »