pârcitúră, pârcitúri, s.f. (reg.) 1. pârcire. 2. miros caracteristic al țapilor în perioada împerecherii. 3. ființă, plantă rămasă nedezvoltată, pipernicită. Vezi definitia »

PLÍCĂ s. f. 1. îndoitură, cută a unei formații anatomice. 2. manșetă prin îndoire înăuntru. (< fr. plique, lat. plica) Vezi definitia »

COLOMBÍNĂ s.f. (Rar) Personaj feminin din comedia italiană, costumat la fel cu arlechinul. [< it. colombina]. Vezi definitia »

ANTECÁLĂ s.f. Parte a calei unei nave care se găsește sub nivelul mării. [< it. antecala]. Vezi definitia »

PURULÉNȚĂ, purulențe, s. f. Stare a ceea ce este purulent. – Din fr. purulence. Vezi definitia »