FÓNGUS s. n. fungozitate. (< fr. fongus) Vezi definitia »

ÁMBITUS s.n. Limitele extreme ale înălțimii sunetelor unei lucrări vocale sau instrumentale; întinderea unei voci sau a unui instrument. [Pl. -suri. / < germ. Ambitus, cf. lat. ambitus]. Vezi definitia »

ILÉUS, ileusuri, s. n. (Med.) Ocluziune intestinală. [Pr.: -le-us] – Din fr. iléus. Vezi definitia »

AMFIÓXUS s.m. v. amfiox. Vezi definitia »

FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). – Din lat. ficus. Vezi definitia »