prăpăditúră, prăpăditúri, s.f. 1. (înv.) prăpădire, pieire, moarte. 2. (reg.) om mic, slab, prăpădit; sfrijitură, stârpitură. Vezi definitia »

CONTRATREÁPTĂ s. f. suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte, la o scară. (< contra¹- + treaptă) Vezi definitia »

TÂRLULÍȚĂ, târlulițe, s. f. Târlioară. – Din târlă + suf. -ul-iță. Vezi definitia »

MOÁZĂ s.f. Element de construcție format din două grinzi de lemn, care leagă între ele mai multe piese situate în același plan. [Pron. moa-. / < fr. moise]. Vezi definitia »

BAROÁNĂ s. f. baroneasă. (< fr. baronne) Vezi definitia »