váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe Vezi definitia »

târsoácă, târsoáce, s.f. (reg.) 1. păiș; troscot. 2. barbă mare. Vezi definitia »

ALGOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală alcătuită din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge. [< fr. algocénose, cf. gr. alga – algă, koinos – comun]. Vezi definitia »

stoleríță, stoleríțe, s.f. (înv. și reg.) soție de stoler. Vezi definitia »

VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa. Vezi definitia »