limbă, limbi s. f. 1. (intl.) informator, denunțător. 2. persoană lingușitoare. 3. cuniliție. 4. aniliție. 5. persoană care practică aniliția sau cuniliția. Vezi definitia »

TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur. Vezi definitia »

ALBAIULIÁNCĂ, albaiuliénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Alba Iulia sau județul Alba. ♦ Locuitoare din municipiul Alba Iulia sau județul Alba. (din albaiulian + suf. -că) Vezi definitia »

MUNIFICÉNȚĂ s. f. generozitate; larghețe. (< fr. munificience, it. munificenza) Vezi definitia »

promoroácă (-oáce), s. f. – Chiciură. – Var. pomoroacă. Sl., cf. sl. mrakŭ „ceață”, sl. primrŭzati „a îngheța”, sl. primrakŭ „întuneric”, rus. pomorok „ceață densă”, rut. prymorozok „promoroacă” (Cihac, II, 295; Tiktin). În rom. se pare că a existat o confuzie între pref. sl. pri-, po- și pro-. – Der. promorar, s. m. (noiembrie), der puțin clară, probabil în loc de *promorocar. Vezi definitia »