MÚTICĂ, mutici, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus. Vezi definitia »

FIÓLĂ, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampulă. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole. Vezi definitia »

ASPERGILÓZĂ s. f. micoză provocată de dezvoltarea aspergilului în organism. (< fr. aspergillose) Vezi definitia »

POLINUCÚLĂ, polinucule, s. f. (Bot.) Fruct uscat indehiscent format din mai multe nucule. – Poli- + nuculă. Vezi definitia »

MICORÍZĂ, micorize, s. f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize. Vezi definitia »