șuiéț, șuiáță, șuiéți, -te, adj. și s.m. (reg.) 1. subțire, zvelt. 2. lungăreț. 3. (s.m.) varietate de crap, cu corpul lungăreț, aproape cilindric și cu capul ascuțit. Vezi definitia »

COCLÉȚ, coclețe, s. n. Pane a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec. Vezi definitia »

CLOȚ, cloțuri, s. n. Spărtură, fragment dintr-o cărămidă (mai ales de la demolări). – Cf. germ. Klotz. Vezi definitia »

POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Reg.) Persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoș. – Din hoț. Vezi definitia »

VALȚ s. n. 1. cilindru. 2. mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc. (< germ. Walze) Vezi definitia »