OȚĂREÁLĂ, otăreli, s. f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oțărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oțărî + suf. -eală. Vezi definitia »

ȘUVÍȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață. 3. Pârâiaș, fir de apă, de lichid. – Cf. bg. ševica. Vezi definitia »

ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, s. f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -ință. Vezi definitia »

năprăválă, năprăvále, s.f. (reg.) 1. boală de vite (cu frisoane). 2. vreme rea, cu vijelie. 3. om năprasnic. Vezi definitia »

CALCULÓZĂ s. f. boală produsă de prezența calculilor în anumite organe interne; litiază (1). (< fr. calculose) Vezi definitia »